Psihologia protestelor – un scurt ghid

Constantin Pescaru › Joi, 2018-08-09 16:37
„Forma mea de protest este demonstraţia”.  Pitagora sugerează prea bine ideea că, uneori, cele mai bune unelte pentru a schimba lumea ţi le creezi singur. Aşa  a făcut şi el, care a provocat o revoluţie prin faimoasa sa teoremă, care nu este doar un simbol al incomprehensibilității matematice, ci şi al misterului şi al puterii intelectuale. Cumva, aşa stă treaba şi cu protestele, căci un protest transcende dincolo de semnificaţia sa practică, pentru că înseamnă mai multe lucruri, pentru mai multe persoane, din mai multe puncte de vedere.
Foto: Pixabay

Elemente fundamentale despre psihologia mulţimii

Cartea lui Gustave Le Bon, „Psihologia mulţimilor”, oferă o introducere necesară în acest domeniu. Am spicuit şi noi câteva explicaţii:

„La prima vedere, marile bulversări care precedă salturile de civilizaţie par determinate de transformări politice considerabile: de invazii de popoare ori răsturnări de dinastii. Dar o cercetare atentă a acestor evenimente scoate la iveală faptul că adevăratele cauze, dincolo de cele aparente, ţin de o modificare profundă a mentalităţii popoarelor. Veritabilele răsturnări istorice nu sunt cele care impresionează prin amploare şi violenţă. Singurele schimbări importante, din care decurge primenirea civilizaţiilor, se operează la nivelul opiniilor, concepţiilor şi credinţelor.”

„Puterea maselor s-a născut, în primul rând, datorită propagării unor idei încet implantate în spirite şi apoi prin asocierea treptată a indivizilor, având drept rezultat realizarea concepţiilor care până atunci erau doar teoretice.”

„Din punct de vedere psihologic, cuvântul mase are o altă semnificaţie faţă de cum definim termenul în mod obişnuit. În anumite împrejurări date – şi doar în acele împrejurări – o mulţime de oameni posedă caracteristici noi, foarte diferite de cele ale fiecărui individ care intră în componenţa ei. Personalitatea conştientă dispare, sentimentele şi ideile tuturor entităţilor sunt orientate în aceeaşi direcţie. Apare un spirit colectiv, tranzitoriu desigur, dar având particularităţi foarte precise. Colectivitatea formează un singur corp şi este supusă legii unităţii mintale a maselor, care se manifestă doar când se suprapun unele caracteristici noi şi speciale care produc orientarea sentimentelor şi gândurilor colectivităţii într-o direcţie identică.”

„Estomparea personalităţii conştiente, predominarea celei inconştiente, direcţionarea pe baza sugestiei şi constrângerii, a sentimentelor şi ideilor în acelaşi sens, tendinţa de a transpune în act ideile sugerate – iată principalele caracteristici ale individului care face parte dintr-o mulţime.”

Protestul paşnic e mai eficient

Un studiu realizat de o echipă de cercetători americani, în frunte cu Robb Willer, sociolog la Universitatea Stanford, arată ca manifestaţiile pasnice atrag şi alţi simpatizanţi ai cauzei faţă de care se protestează. Violenţa – fizică sau de limbaj, mesajele incitatoare sau agresive etc. - îl face pe omul care a stat pe bară până în acel moment să se întrebe dacă se identifică cu astfel de acţiuni, iar  răspunsul, de multe ori, este „nu”. Evident, unii simt nevoia de descătuşare a emoţiilor negative, dar aceştia sunt excepţia. Până la urmă, nevoia de apartenenţă primează în faţa scopului. Aşa că nu doar cauza în sine contează, ci şi modalitatea în care sunt organizate manifestaţiile. Iar protestele paşnice sunt mai eficiente în „recrutarea” de noi „adepţi”.

Fericire şi mobilizare

Cercetătorii de la Universitatea Sussex au descoperit că principala emoţie care le rămâne participanţilor în suflet nu este mânia, ci fericirea, pentru că o astfel de mulţime le oferă o senzaţie puternică de apartenenţă, sprijin reciproc şi de sens.

Unor oameni le vine natural să iasă în stradă. Şi o fac cu inima deschisă oricând simt că există nevoia. Alţii, în schimb, au o puternică aversiune faţă de risc. Iar unii din aceştia sunt dispuşi să îşi înfrunte aversiunea faţă de risc, în funcţie de miza protestului.

Potrivit doctorului în psihologie Kira Hudson Banks, care predă la Universitatea Saint Louis, acest lucru se întâmplă atunci când „se creează un dezacord din punct de vedere cognitiv între ceea ce crede un om şi informaţiile care îi sunt livrate, iar omul să se simtă suficient de incomodat de această discrepanţă încât să vrea să participe la ceva ce poate aduce o schimbare”.


În final, vă lăsăm cu panseul lui Mahatma Gandhi: Fii tu însuţi schimbarea pe care vrei să o vezi în lume

Adăugati comentariu

  • Liniile şi paragrafele sunt rupte automat.
  • Adresele de situri web şi adresele de e-mail se transformă automat în linkuri.
  • Use to create page breaks.

Mai multe informaţii despre opţiunile de filtrare

CAPTCHA
Introduceti codul din imaginea alaturata